A venit iarna

     Cu ochii încă împăienjeniţi, încercam ca de fiecare dată, să îmi aduc aminte ce am visat. Ştiu că am visat ceva frumos pentru că zâmbesc larg, fericită, dar când deschid ochii, nu prea imi aduc aminte exact ce, decât câteva frânturi din vis. M-am ridicat leneşă din pat, mi-am întins oasele şi… un vals nebun de fluturi albi sfioşi, dar veseli şi răzleţi, m-a înviorat parcă de-odată, înfiorându-mă, făcând să-mi vibreze până şi ultimul oscior de emoţie. Am alergat repde afară, în pijamale, pentru că nu mai rezistam. Abia aşteptam să prind o steluţă argintie în palmă, să mă întind în puful norilor atât de firav aşternut, să simt căldura fulgilor de nea, să aud scârţâitul paşilor şi să îmi văd urmele, îngheţate, în zăpadă. Căţelul meu încă nu văzuse zăpadă. Stătea nemişcat, cu urechile ridicate, parcă întrebându-mă ce se întâmplase. Nicidecum nu vroia să pună lăbuţa în ninsoare. Am stat ceva timp cu ochii pironiţi la peisajul nou care s-a schimbat dintr-o dată şi am început să dârdâi de frig. Brrr… Acum chiar a venit iarna. Noaptea a cernut praful din stele…

”Niciun fulg de zăpadă nu cade vreodată într-un loc greşit…”

Moş Nicolae

     Există vreun român care nu cunoaşte semnificaţia zilei de 6 decembrie ? Atunci este Sfantul Nicolae… una dintre cele mai fericite zile pentru copiii cuminţi. Este ziua în care Moş Nicolae îşi scutură barba pentru a aduce prima zapadă.

     Dar, cine este de fapt, Sfântul Nicolae?

Legenda spune că s-a născut în Orientul Mijlociu, la 350 de mile nord de Betleem.  A devenit cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni şi în special pentru copii. Se spune că provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi a moştenit o mare avere, pe care s-a hotărât să o împartă nevoiaşilor. De-a lungul secolelor au apărut diferite poveşti legate despre viaţa şi binefacerile sale, cea mai cunoscută fiind a celor trei surori pe care le-a ajutat să scape de tirania tatălui lor. Cele  trei fete erau foarte sărace, iar tatal lor plănuia să le vândă ca sclave pentru a se chivernisi. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa, iar noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mari. Cu o astfel de zestre, ea a reuşit să se mărite curând. La fel s-a întamplat şi în următorii doi ani, fata mijlocie şi cea mică izbutind de asemenea să se aşeze la casele lor cu ajutorul acestui om cu suflet nobil.

     …Această legendă am auzit-o fiecare dintre noi în copilarie şi ne aminteşte de vremurile în care ne pregăteam ghetuţele şi le lăsam la uşă sau la geam, în aşteptarea lui, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Oricât am fi tras de pleoape ca să nu adormim pentru a-l vedea măcar o data, acest lucru nu ne reuşea deoarece el venea exact în clipa în care aţipeam. Dimineaţa, mirosul dulciurilor şi al portocalelor care ne anunţă începutul iernii ne îndreptă, parcă teleghidat, spre ghetuţe, iar în momentul acela ne încarcă un sentiment de bucurie la văzul atâtor cadouri, dar şi un uşor regret pentru că am fost năzdrăvani şi am primit o nuieluşă.

     Fuguţa… lustruiţi-vă ghetuţele!

Cum progresează învăţământul în România?

     Anul 1960 – Învăţământul obligatoriu de 4 ani.
Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 40 lei.
Calculează profitul.

     Anul 1970 – Învaţământul obligatoriu de 7 ani
Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 lei.
Costurile de producţie se ridică la 4 cincimi din preţul de vânzare.
La cât se ridică profitul ţăranului?

     Anul 1990 – Învăţământul obligatoriu de 10 ani
Un economist agrar vinde o cantitate de solanum tuberosum subteran cu o sumă de bani B. B are mărimea 50. Mulţimea costurilor de producţie P are o mărime cu 10 elemente mai mică decât mulţimea B.
Reprezentaţi mulţimea P ca mulţime-parte a mulţimii B şi haşuraţi mulţimea rezultantă R, potrivit următoarei întrebări: cât de mare e profitul?
Se interzice utilizarea minicalculatorului.

     Anul 1995 – Învăţământul liber Waldorf
Desenează un sac de cartofi şi cântă în acest timp un cântecel.

     Anul 2006 – Învăţământul incluziv
Un ţăran vinde un sac de cartofi cu 50 RON.
Costurile de producţie se ridică la 40 RON.
Profitul se ridică la 10 RON.
Să se sublinieze cuvântul cartofi şi să se discute despre el între colegii din medii culturale diferite.
Se interzice utilizarea armelor.

     Anul 2010
Un injiner agronom vinde un sag de gardofi cu 25 euro. Gosdurile sund de 5 euro. Profidul este de 20 euro.
Selegdează dermenul gardof şi mailează soluţia în formad pdf la clasa 2a@scoala.euroba.

     Anul 2015
Sori, nu mai iegzistă gardofi!
Doar vrenci vraiz la mec donalt’s!
Drăiasgă brogrezul!

”Cel mai mare obstacol în progresul rasei umane este rasa umană.” – Don Marquis

Băsescu versus Geoană

     M-am gândit 25/24 de ore cu ce să îmi încep blogul şi, cu ce altceva mai frumos decât cu politică? Da… politică. Nu vă place cum arată ţara noastră pe timpul alegerilor? Nu?! Eee… hai că e frumos. Roşul şi portocaliul sunt culorile predominante. Avem un peisaj extraordinar, magnific, mirobolant cu atâtea bannere din care ne surâd cei mai buni oameni pe care îi are ţara aceasta (când spun ‘’buni’’ mă refer la corectitudine, isteţime, dreptate, exemplu). Ahhh… gata că mi-au dat lacrimile.

     Alegerile astea… Mai mai că aş candida şi eu. Prin toate ziarele, numai politica. Aceleaşi discursuri anoste, promisiuni, vorbe aruncate-n vânt: ‘’Promit să fiu cel mai bun preşedinte. Spuneţi, oameni (ne)buni, ce vreţi? Ce vă doriţi? Eu vă promit, că doar nu mă doare gura. Locuri de muncă? Să fiţi mai bine plătiţi? În euroi? Dar de ce vreţi să munciţi? Deschideţi-vă numai conturi la bancă şi noi vi le umplem. Vor munci numai cei care se plictisesc. Vreţi justiţie? Păi cea mai bună dreptate şi-o face omul cu mâna lui. Vă înarmez cu pistoale, mitraliere, furci, topoare şi alte arme albe, gri, roz-bombom şi de care vreţi voi. Cu ocazia asta le dăm liber şi oamenilor din cadrul armatei. Vreţi locuinţe? Avem şi d’astea. Vă vom da locuinţe pe gratis. Nu veţi mai plăti întreţinere, gaz, căldură şi alte lucruri de genul acesta. Vom socializa mai bine şi ţara va avea un viitor mai luminos, bla, bla, bla… aşa că votaţi-mă!’’

     Ei ne promit că doar… asta e meseria lor. Ne dau de toate, nu ne iau nimic. Nu, să ştiţi că nu ne iau. Păi a venit domnul Băsescu, domnul Geoană sau ştiu eu ce alt parlamentar să vă ceară doi lei ca să işi cumpere o felie de pâine? Nu, ei nu ne fură. Le punem noi banii în palmă fără să ne dăm seama.

     Ţara e afundată în criză şi… da, se iau măsuri! Ce măsuri? Păi cum ce măsuri? Oamenii sus-puşi au hotărât că cel mai bine ar fi să le dea concediu neplătit profesorilor vreo săptămână, asta pentru a se face economii la bugetul ţării, că doar educaţia e pe ultimul loc în ţara asta, nu? Tocmai din învăţământ faceţi voi economie domnilor?

     În ultimele zile, pot să spun că sunt din ce în ce mai atrasă de un anumit număr. Ghiciţi despre care e vorba? Nu, nu ghiciţi? E un număr de trei cifre, începe cu trei, la sfârşit are zero şi la mijloc… tot nimic. Acum aţi ghicit? Da, despre 300 e vorba. Yupyyy!!! Sunt curioasă cât de valabilă e chestia cu reducerea numărului de parlamentari la 300. Acum vor împărţi aceiaşi bani la 300 în loc de 471?

”Politica nu are principii, are numai interese.” – Octavian Paler

Pentru început

Ca administrator al blogului, aş dori să impun un regulament pe care dacă nu-l respectaţi… nu, nu veţi fi decapitaţi sau alte chestii de genul acesta, dar e dreptul meu să impun nişte reguli şi e obligaţia voastră să le respectaţi.

1. În primul rând, aş dori să aveţi un limbaj decent, coerent, lizibil, să vă exprimaţi corect din punct de vedere gramatical, ortografic şi să fiţi la obiect. (Nu sunt adepta limbajului infect messengerist, deci evitaţi să scrieţi cu ‘’sh’’ în loc de ‘’ş’’, ‘’tz’’ în loc de ‘’ţ’’, ‘’k’’ în loc de ‘’că’’ şi alte născoceli de genul acesta izvorâte din puţul gândirii).
2. Certurile de orice fel, precum şi jignirile, obscenităţile sunt interzise. Nu trăim în era cavernelor, deci, încercaţi să le evitaţi.
3. În cazul postării eventualelor creaţii care nu vă aparţin, vă rog să le încadraţi în ghilimele şi să precizaţi sursa, din respect pentru autor.
4. Sunt strict interzise reclamele.
5. Pamfletele trebuie tratate ca atare.

Deocamdată atât. Despre eventualele modificări vă voi anunţa pe parcurs.

Care e faza cu blogul acesta?

Tot mai multe persoane au bloguri… numărul lor e îngrijorător de mare şi, în ciuda acestui fapt, mi-am făcut şi eu unul. De ce?

NU pentru a fi celebră

NU pentru a îmi pierde timpul

Ci pentru că am ceva de spus.

Orice sfat/sugestie/comentariu sunt binevenite (atâta timp cât sunt constructive şi redactate lizibil).

Vă mulţumesc!